POVESTE Cea mai mare diferență la un Real Madrid-Barcelona » Implicarea regimului condus de generalul fascist Franco a fost decisivăde , 2017-12-17 07:59:58
Cea mai mare diferență la un El Clasico a fost de 10 goluri și s-a stabilit pe 13 iunie 1943. Atunci, la Madrid, pe Chamartin - casa Realului între 1924 și 1945, echipa a spulberat Barcelona cu scorul de 11-1 în a doua manșă a Cupei Spaniei. Condițiile în care s-a desfășurat meciul nu o onorează, însă, deloc pe Real, iar victoria categorică nu reprezintă un motiv de laudă.
Spania, astăzi
Sâmbăta viitoare, pe 23 decembrie, se va disputa El Clasico, la Madrid. E primul meci între cele două mari rivale din Spania, după tensiunile din toamnă când în Catalonia s-a ținut un Referendum, declarat ilegal de către Madrid. Cu toată opoziția forțelor de ordine iberice, votul a avut loc, iar rezultatul a fost net în favoarea independenței.
De notat e că sondajele de opinie, înaintea interzicerii Referendumului, arătau un echilibru între opțiunile catalanilor. Au avut loc și unele manifestații, cel puțin la nivelul celor separatiste ca număr de participanți, care au susținut rămânerea provinciei Catalonia sub administrarea Spania și, implicit, în UE.
Mă rog, complicat. Sper că n-am spus vreo tâmpenie prea mare, dar cam cu asta am rămas eu.
Ascensiunea generalului fascist Franco la conducerea Spaniei
Scorul incredibil cu care Real a nimicit Barcelona nu ar fi fost fost posibil fără implicarea dictatorul fascist Franco. Generalul spaniol a condus o facțiune fascistă pe timpul Războiului Civil Spaniol (1936-1939). La sfârșitul luptelor, Franco s-a proclamat însuși conducător al Republicii, înlăturând guvernul de stânga ales democratic. “Regimul nostru e bazat pe baionete și sânge, nu pe alegeri ipotetice”, spunea generalul Franco.
Mai multe despre Războiul Civil Spaniol și ascensiunea lui Franco puteți citit într-un articol din The Guardian.
Meciul
Să revenim, așadar, la fotbal și la acea victorie surprinzătoare a Realului împotriva Barcelonei, scor 11-1, din a doua manșă Copa del Generalissmo (trad. Cupa Generalului).
Prima a fost câștigată de Barcelona cu scorul de 3 la 0 pe Les Corts - arena care a găzduit-o pe Barcelona între 1922 și 1957, an în care a fost inaugurat Camp Nou. La fel ca azi, suporterii catalani erau ostili față de echipa adversă, ca tot rivalu’ - huiduiau și fluierau. Presa madrilenă a exagerat în relatarea desfășurării evenimentelor din Catalonia, iar suporterii Realului s-au înfuriat și erau însetați de răzbunare.
În ziua de 13 iunie 1943, ațâțați de articolul părtinitor, vreo 20.000 de madrileni i-au așteptat pe jucătorii Barcelonei la gară și apoi au atacat cu pietre autocarul lor în drumul spre hotel. Stadionul Chamartin fierbea, iar deasupra lui s-au ridicat aburi de furie cu miros franchist.
Catalanii, înainte de meci, au avut partea de o vizită intimidantă la vestiare. Directorul General al Securității Naționale le-a amintit de “generozitate conducerii de a o lăsa pe Catalonia să rămână parte a Republicii”.
Când au ieșit pe teren, jucătorii Barcelonei se temeau să se apropie de marginile terenului de frica obiectelor aruncate din tribună. Portarul Luis Miro era mai îngrijorat de o potențială invazie a spectatorilor decât de cele 11 goluri încasate. Figo cred că se poate simți norocos doar cu capul de porc aruncat de suporterii Barcei când a revenit pe Camp Nou, după transferul la Real Madrid.
Enrique Piñeyro Queralt, președintele numit de regimul Franco al Barcelonei, a fost extrem de dezamăgit de această umilință și a demisionat la scurt timp după meci.
Un alt adept al regimului Franco de la acea vreme a avut de suferit. Ziaristul, cu carnet de partid fascist, Juan Antonio Samaranch, cel care a condamnat atmosfera ostilă a suporterilor față de jucătorii Barcelonei, a fost dat afară și i s-a luat dreptul de semnătură timp de 10 ani. Samaranch avea să devină apoi președintele CIO (Comitetul Olimpic Internațional) în 1980 unde a rămas la conducere până în 2001.
Finala Cupei din acel an a fost câștigată de Athletic Bilbao.
Când a început Franco să se implice la Real
Deși influența lui Franco în victoria categorică a Realului e evidentă, abia după acea vară s-a implicat mai intens la Real. Tot atunci, s-a instalat la șefia clubului Santiago Bernabeu, președinte al Realului între 1943 și 1978 și după care a fost denumit noul stadion al Realului pe 4 ianuarie 1955, inițial purtând numele de Nuevo Chamartin (trad. Noul Chamartin) la inaugurarea din 1947 datorită marilor succese obținute sub conducerea sa.
Succesul echipei din anii 50’ și din debutul anilor 60, mai ales pe plan european, a fost folosit de dictatorul Spaniei cu scopul de a arăta lumii întregi ce conducător bun e. Același lucru l-a făcut și cu echipa națională când a câștigat titlul european în 1964.
Revin încă o dată la clișeul “fotbalul e oglinda societății”. Cred că evenimentele din 1943 au pus o cărămida la spiritul separatist dezvoltat în Catalonia de-a lungul deceniilor, care a erupt în această toamnă.
Sursa: Sportskeeda